Corectitudinea politică

 “Corectitudinea politică se bazează pe eufemisme, cuvinte blânde folosite pentru a îndulci realitățile...

Cu toții folosim eufemisme, uneori ca pe un element al bunelor maniere. Spunem despre femeile bătrâne că sunt „de o anumită vârstă”. Îi plângem pe cei care „s-au stins”, nu pe cei care au murit...

Un termen direct precum „schilod” transmite un înțeles clar. Sinonimele mai puțin intense precum „cu dizabilități” sau „handicapat” înfrânează acest înțeles, ofensând, probabil, mai puțin. Termenul corect politic „handi-capabil” este și el mai puțin jignitor, dar în detrimentul sensului: eufemismul semnifică opusul condiției pe care o descrie.

Corectitudinea politică minte. Simpla sintagmă „corectitudine politică” ilustrează această nesinceritate intrinsecă, deoarece „corectitudinea politică” nu este mai politică decât un alt tip de limbaj și nu e nici corectă...

O mare parte din jargonul corectitudinii politice urmează formula adăugării unui adjectiv sau adverb neobișnuit la un substantiv sau un adjectiv...

Corectitudinea politică deformează limbajul în încercarea de a remodela realitatea....

Potrivit corectitudinii politice, vorbele nu descriu realitatea; ele o constituie.”

Corectitudinea politică reprezintă o strategie politică subtilă și influentă, dezvoltată de gânditori sofisticați și propagată pe parcursul unui secol de revoluționarii care căutau să ne submineze cultura, precum și de neghiobii care nu știu ce fac...

Corectitudinea politică a fost întotdeauna un mijloc de preluare a puterii. De la începuturi, practicanții ei au văzut în sensul cuvintelor doar un mijloc pentru atingerea unui scop...

Strategia centrală a corectitudinii politice: să controleze vorbele, pentru a controla cultura. ”

Michael Knowles

Despre semantică

 “Cuvintele dau formă felului în care gândim; ele colorează felul în care privim lumea...

Deși alte animale au abilitatea de a mârâi sau urla, exprimându-și plăcerea sau durerea, doar omul are darul vorbirii pentru „a exprima ce este folositor și ce este vătămător, precum și ce este drept și nedrept”. Doar omul poate să deosebească binele de rău. Abilitatea de a exprima aceste deosebiri „creează familia și statul”.”

Michael Knowles

Dreptul de a vorbi

 Dreptul de a vorbi nu înseamnă nimic pentru cei care nu au nimic de spus.

Michael Knowles

Viitorul în noua era digitală

 “În viitor, calculatoarele și oamenii își vor împărți tot mai mult îndatoririle în funcție de ceea ce face fiecare mai bine. Vom folosi inteligența umană pentru judecată, intuiție, nuanță și interacțiunile strict umane; vom folosi puterea de calcul pentru memorie infinită, procesare infinit mai rapidă și acțiuni limitate de biologia umană.”

Eric Schmidt și Jared Cohen

The New Digital Age 

Motive de a face și de a refuza

 “În mintea noastră, găsim motive pentru care ar trebui să facem ceva și motive pentru a refuza. Când totul este focalizat în „minte”, este ușor să devii distras și separat.”

Heidi Sawyer

Părinții narcisiști

 “Copiii cu părinți narcisiști, ajunși la maturitate, se chinuie să recunoască faptul că au trăit într-un mediu inacceptabil. De ce? Negarea este numele jocului într-o familie cu unul dintre părinți naricisist. Copiii care cresc în aceste medii învață să trăiască cu regulile, dar nu încetează niciodată să fie derutați sau îndurerați din pricina lor.

Când narcisismul este patologic, narcisistul are un sentiment mai puternic al propriei importanțe. Îi vor lipsi empatia și simpatia, și, în general, va cere ca nevoile sale să fie îndeplinite înaintea nevoilor tuturor celorlalte persoane. Narcisiștii vor părea să aibă un comportament dramatic, batjocorindu-i pe ceilalți sau aducându-le critici grele, pentru a se asigura că o persoană nu ajunge să fie „mai mare” decât sunt ei. 

Ei vor critica, de asemenea, pe cineva într-o încercare de a se asigura că acesta este atât de slab încât nu-i va părăsi. Adesea, cea mai mare temere a unui narcisist este să locuiască singur. Narcisismul este mai frecvent decât ne imaginăm: mulți copiii și-au șlefuit abilitățile intuitive într-un cămin narcisist, în care au fost nevoiți să devină foarte sensibili la starea de spirit a narcisistului și la nevoia lui de atenție.

Există un blocaj emoțional impus de părinții lor: copilul se simte invizibil într-o lume vizibilă; ei se simt neauziți, nevăzuți și descurajați. Se simt legați de secretul familiei, de a „nu spune lumii exterioare și a pretinde că totul este bine aici. Ei sunt legați în imaginea unei familii perfecte – afișând întotdeauna un zâmbet, nu vor trăda nicio problemă.

Comunicarea eficientă a fost un „nu” categoric în familia lor. Comunicarea nu a fost niciodată directă au descoperit că erau sursa supărării cuiva prin intermediul altui membru al familiei.

Rivalitatea dintre frați a fost încurajată și comunicarea a venit doar sub forma supărării sau furiei. „Adultul tipic dintr-o familie narcisistă este încărcat cu o furie neconștientizată, se simte ca o persoană pustiită, se simte inadecvat și cu defecte, suferă de anxietate periodică și depresie și nu își dă seama cum a ajuns în starea aceasta.”

Copiii cu unul dintre părinții narcisiști pot avea următoarele comportamente:

• Au o nevoie cronică de a le face oamenilor pe plac.
• De cele mai multe ori, nu-și pot identifica propriile sentimente, dorințe sau nevoi.
• Au nevoie de validare constantă sau cred că lucrurile rele sunt soarta lor și că lucrurile bune apar doar prin noroc sau din greșeală.
• Sunt îngroziți să fie umiliți.
• Nu se plâng când ceva este inacceptabil, ca să nu fie văzut ca un plângăcios sau ca un reclamant.”

Tămăduirea copiilor cu părinți narcisiști devine un concept înfricoșător. Căci abordarea și recunoașterea durerii familiei – secretul – chiar și în sinea lor, înseamnă o lipsă de loialitate pedepsită prin umilință.”

Heidi Sawyer

Jocurile de putere

 “Oamenii își exagerează jocurile de putere forțându-și idealurile până la ideea că alții ar trebui să fie dispuși să le satisfacă cerințele, mai degrabă decât să se accepte pe ei înșiși.

Când ne confruntăm cu cineva care simte că identitatea lui se bazează pe capacitatea lui de a exercita puterea, el va lovi puternic, împins de emoție, pentru a rămâne la conducere chiar dacă la exterior pare „prietenos”.”

Heidi Sawyer

Personaliate versus suflet

 “Personalitatea este sinele de zi cu zi, iar sufletul este scânteia sau esența identității noastre.”

EGO-ul

 “Ego-ul este o personalitate negestionată care se consideră pe sine însăși a fi obiectul principal de importanță. Este personalitatea competitivă și invidioasă care se străduiește să fie remarcată într-o lume de personalități, e disperată să fie văzută. 

Este personalitatea care nu percepe oamenii la modul colectiv: ea vede prin prisma câștigului personal și a autoprotecției, ceea ce înseamnă că are un îndemn biologic pentru a-și proteja copiii, iar pe termen lung, de a se proteja pe sine. Nu este greșit să facă asta – înseamnă că așa suntem formați pentru a ne onora supraviețuirea în lumea fizică. În ceea ce privește trăsăturile mai puțin pozitive, ego-ul este sursa procrastinării, co-dependenței, infatuării, fricii și bucuriei.”

Heidi Sawyer

Vina și rușinea

 “Vina și rușinea sunt emoții primare, primitive, care au evoluat pentru a asigura supraviețuirea strămoșilor noștri. Acestea sunt motivele pentru care vânătorul primitiv s-a întors cu hrana la familia/tribul lui, ca s-o împartă, mai degrabă decât s-o mănânce el pe toată, lucru care ar fi periclitat supraviețuirea lor. Suntem puternic programați să înțelegem vina și rușinea, dar problema este că nu suntem meniți să păstrăm aceste sentimente pe termen lung. Vina și rușinea au devenit parte a condiției umane, pentru a păstra alte aspecte ale noastre la un nivel de importanță scăzut; iar acestea sunt adesea folosite de către alții ca un mijloc de control”

Hiperintuitivii

Heidi Sawyer

Trăsăturile unui sociopat

Sociopații au o personalitate narcisistă, un imens simț al importanței de sine. 

Sociopații, în general, afișează cel puțin trei dintre următoarele trăsături, pe care le folosesc adeseori, având un efect devastator asupra persoanelor empatice. 

1. Un eșec în a se conforma normelor sociale. Sociopaților nu le place să respecte regulile. Pentru ei, este amuzant să nesocotești regulile, iar normele există doar pentru a fi încălcate. Pentru pentru persoanele empatice această trăsătură este inconfortabilă; sociopații își vor bate joc de dorința persoanelor empatice de a rămâne în cadrul regulilor, în timp ce ei le încalcă flagrant.

2. Duplicitatea și manipularea. Sociopații sunt incredibil de manipulatori și nu se gândesc de două ori înainte să mintă. Nivelul lor de manipulare este atât de ridicat, încât șochează persoanele empatice, care consideră de neconceput faptul că un astfel de comportament este omenește posibil. Sociopații vor considera acest lucru amuzant; se vor folosi de frica persoanelor empatice până într-acolo încât vor ajunge la umilire constantă, batjocură și înjosire. Asta derutează persoanele empatice care, prin urmare, devin ușor de manipulat.”

3. Impulsivitatea și incapacitatea de a planifica. Sociopații sunt oamenii „momentului prezent”. La început, par fermecători și pare distractiv să îi ai în preajmă, iar spontaneitatea lor te cucerește imediat. Adevărul este că ei au nevoie de stimulare constantă, așa că vor fi specialiști în dramatizări de moment. Pentru pentru persoanele empatice, acest lucru este suprastimulator.

4. Iritabilitatea și agresiunea. A fi în preajma unui sociopat înseamnă să ajungi rapid „să mergi pe coji de ouă”. Agresivitatea și iritabilitatea lor se “manifestă instantaneu, iar cauza este știută numai de ei. Nu-și vor cere niciodată scuze pentru asta. Persoanele empatice fie se vor simți responsabile pentru comportamentul sociopatului, fie vor simți compasiune pentru el. Sociopaților le place să ofere pe tavă o „poveste lacrimogenă”: vor avea adesea una grozavă în mânecă. Vor fi minciuni cu un sâmbure de adevăr, pentru a face povestea plauzibilă.

5. O indiferență nesăbuită față de siguranța lor și a altora. Un sociopat își va asuma adesea riscuri absurde, cu o sclipire în ochi. Persoanele empatice simt un rău în stomac; se gândesc să țină cumva pasul, dar corpul lor strigă „nu”. Sociopații sunt dependenți de adrenalină, fiind amatori de lucruri, activități sau comportamente periculoase.”

6. O iresponsabilitate constantă. Niciodată nu e vina lor: de fapt, este vina ta. Fiecare faptă rea pe care o fac o întorc spre tine. Dacă primești vreodată ceva asemănător cu o scuză, aceasta nu va merge mai departe de „îmi pare rău că simți așa”; nu va fi niciodată „îmi pare rău că te-am făcut să te simți așa”.

7. O lipsă de remușcări după ce au rănit pe cineva. O persoană empatică, datorită gradului foarte ridicat de empatie, va petrece adesea zile, săptămâni, luni și chiar ani făcându-și griji în legătură cu ceva ce a zis sau a făcut cuiva și care a supărat acea persoană. Un sociopat nu-și va face niciodată griji și nu va simți niciodată că a făcut ceva greșit. Cu toate acestea, se va folosi de vinovăția pe care o simte o Persoană empatică, chiar și atunci când aceasta nu se face vinovată de nicio faptă rea.

Heidi Sawyer

Lumea

“Problema cu lumea este că nebunii și fanaticii sunt întotdeauna atât de siguri pe ei, iar oamenii înțelepți, atât de plini de îndoieli.”

 Bertrand Russell

Empatia și sentimentul autentic

Sentimentul autentic și empatia nu sunt abilități ce pot fi deprinse: sunt stări naturale, ce se manifestă doar în rândul oamenilor înzestrați cu ele. Putem deprinde esența unei naturi empatice, dar nu putem fi empatici cu adevărat fără o capacitate intrinsecă de a fi astfel. În lumea de azi, empatia, conexiunea conștientă și decența omenească sunt ceea ce ne face unici într-o lume a satisfacției imediate.

Heidi Sawyer 

Munca

Munca făcută cu seriozitate este o onoare pentru cel care o depune, nu pentru cel căruia îi este destinată. Ea îl transformă pe om într-un om mai bun, mai performant.

Unii oameni o urăsc. Ei o consideră duşmanul lor. Dar este mai bine s-o consideri prietenul tău şi s-o îndrăgeşti ca atare. Nu trebuie să te superi pentru că este grea. Dacă te gândeşti ce casă frumoasă vei construi cu mâinile tale, ce importanţă mai are greutatea grinzilor pe care trebuie să le cari în spinare.

În vremuri de restriște munca devine cel mai bun prieten.

Ajutor

 Dacă vrei să ajuţi un prieten, fă-o în aşa fel încât să nu-ţi încarci pe umeri povara lui!

Este bine să-i ajuţi pe cei aflaţi la necaz; este bine să le oferi o mână de ajutor celor năpăstuiţi de soartă; este bine să-i ajuţi pe cei aflaţi la început de drum, oameni ce vor deveni cândva nişte cetăţeni de onoare ai oraşului sau ai țării. Dar acest ajutor trebuie acordat cu grijă ca să nu te împovărezi cu jugul necazului acestuia. 

Nu te lăsa influenţat de sentimente prosteşti, precum obligaţia faţă de familia ta, şi să-ţi încredinţezi câștigul tău în mâinile oricui. Dacă vrei să-ţi ajuţi familia sau prietenii, găseşte alte modalităţi, dar nu-ţi pune în pericol banii tăi! Nu uita că banii se cheltuie cu uşurinţă printre degetele celor neexperimentaţi, celor ce nu ştiu cum să-i chibzuiască! Pe de altă parte, este la fel de grav să-ţi iroseşti banii câștigați de tine în lucruri extravagante precum este să le permiţi altora să-i risipească în locul tău.

Faptele noastre

•  Faptele noastre înţelepte ne însoţesc mereu pe parcursul vieţii noastre pentru a ne conferi linişte şi împlinire sufletească.
• Faptele noastre nechibzuite ne urmăresc pentru a ne tortura sufletul şi conştiinţa. Ele nu pot fi nicicând uitate. Printre aceşti „călăi" ai vieţii noastre se află şi amintirile legate de lucrurile pe care nu le-aţi făcut, dar pe care ar fi trebuit să le faceţi sau de ocaziile prielnice de care ar fi trebuit să profitați, dar pe care le-aţi lăsat să vă scape printre degete.

Practica deliberată

Geoff Colvin

Practica deliberată este, un efort de atenție și de concentrare.

Asta o face să fie «deliberată» și diferită de alte activități, precum interpretarea relaxată a unei game muzicale sau jocul amical de tenis, practicat de majoritatea oamenilor.

Este plăcut să facem lucruri pe care știm să le facem bine, iar asta este exact opusul a ceea ce ne cere practica deliberată.

Practica deliberată este opusul unei activități plăcute.

Practica deliberată te va forța să mergi dincolo plafonare și să pătrunzi într-un tărâm în care vei avea o competiție firavă.

Despre cariera ta

«Fii așa de bun, încât să nu poți fi ignorat»

„să creezi ceva semnificativ și apoi să prezinți acel lucru lumii”

„Carierele extraordinare au adesea origini complexe, și din acest motiv trebuie să respinsă ideea simplistă potrivit căreia tot ceea ce trebuie să faci este să îți urmezi pasiunea.”

Cal Newport

Dacă ai o voinţă de fier, descoperi în cele din urmă drumul pe care vrei să-l urmezi 

Condiție pentru o carieră strălucită

 „Cel mai important lucru este să te străduiești, să depui eforturi, să forțezi apariția abilităților; aceasta este cea mai dificilă etapă”

Ira Glass, prezentator de emisiuni de radio