- Scoate copăcelul ăla din pământ, l-a instruit dascălul pe învățăcel, arătând spre un lăstar care abia răsărise din pământ.
Tânărul l-a smuls ușor cu vârful degetelor.
- Acum smulge-l pe ăsta, i-a zis dascălul, arătând spre un copăcel care crescuse până la nivelul genunchilor băiatului.
Cu puțin efort, tânărul s-a opintit și a scos copacul cu tot cu rădăcini.
- Și acum, pe ăsta, a zis dascălul, făcând semn cu capul spre un arbore de înălțimea băiatului.
Cu mare efort, ajutându-se de toată greutatea lui și folosind pietre și bețe pentru a-i dezgropa rădăcinile adânci,
într-un târziu, băiatul a reușit să dezrădăcineze copacul.
- Acum, a zis înțeleptul, aș vrea să-l smulgi pe ăsta.
Tânărul a urmărit privirea învățătorului care se oprise asupra unui stejar puternic, atât de înalt încât abia i se
zărea vârful. Gândindu-se la dificultatea pe care o întâmpinase încercând să smulgă un copac mult mai mic, i-a spus dascălului:
- Îmi pare rău, dar nu pot.
- Băiete, tocmai ai demonstrat ce putere vor avea năravurile în viața ta! a exclamat dascălul. Cu cât sunt mai
vechi, cu atât sunt mai puternice, iar rădăcinile lor coboară mai adânc și sunt mai greu de smuls. Unele obiceiuri devin
atât de puternice, cu rădăcini atât de adânci, încât s-ar putea să nu îndrăznești nici măcar să încerci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu