Convorbiri pe pământ rusesc

"Domnul spune: „Împărăţia mea nu este din lumea aceasta” (Ioan 18, 36). Aşadar dacă această lume nu este Împărăţia Lui, atunci a cui este ea? A celui viclean! Nu contează cum se numeşte el. Nu contează cărei naţii îi aparţine el. Nu contează în ce este el îmbrăcat. Acesta nu este Dumnezeu şi de aceea noi nu suntem complicii Lui. Şi dacă nu Hristos conduce această împărăţie, pentru ce să avem noi ceva în comun cu ea?” - Schiarhimandrit Ioachim (Parr) în cartea „Convorbiri pe pământ rusesc”

Lipsa de concentrare şi memoria slabă sunt datorate excesului de informaţie în memoria operativă

Despre cinste şi necinste - Pildele lui Solomon şi Proverbe

Cinstea este cuprinsă în două din cele Zece Porunci.

Exodul 20:15-16. Să nu furi. Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău

1. Omul de nimic, omul necinstit şi viclean umblă cu minciuna pe buze.
2. Face cu ochiul, dă din picioare, face semne cu degetele.
3. În inima lui e vicleşug, pururea se gândeşte la rău şi seamănă gâlceavă.
4. Pentru aceasta fără de veste va veni peste el prăpădul, nimicit va fi dintr-o dată şi fără leac.
5. Şase sunt lucrurile pe care le urăşte Domnul, ba chiar şapte de care se scârbeşte cugetul Său:
6. Ochii mândri, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat,
7. Inima care plănuieşte gânduri viclene, picioare grabnice să alerge spre rău,
8. Martorul mincinos care spune minciuni şi cel care seamănă vrajbă între fraţi.

Proverbe 12:13-14. Minciunile vor duce pe orice om în necaz, dar cinstea este propria lui apărare. Spunerea adevărului dă omului o mare satisfacţie şi munca grea îi aduce multe binecuvântări

Proverbe 20:17. Pâinea minciunii este dulce omului, dar mai pe urmă gura îi este plină de pietriş

Proverbe 21:6. Comorile câştigate cu o limbă mincinoasă sunt o deşertăciune care fuge şi ele duc la moarte.

Proverbe 11:1. Domnul urăşte înşelăciunea şi-I place cinstea.

Proverbe 21: 3. Neprihănirea oamenilor cinstiţi îi cârmuieşte fără teamă, dar vicleniile celor stricaţi le aduc pieirea.

Proverbe 20:7.Cel neprihănit umblă în neprihănirea lui; ferice de copiii lui după el!

Proverbe 28:23. Cine mustră pe alţii, găseşte mai multă bunăvoinţă pe urmă, decât cel cu limba linguşitoare.

O descriere a unui sociopat:

Sociopatul este o persoană care suferă de tulburare de personalitate antisocială. Deși nu întotdeauna un astfel de individ vrea să îți facă rău, este bine să stai departe de el, pentru că relația cu el este foarte toxică. Vezi cum îl recunoști. 

Principalele caracteristici ale tipului sociopat sunt, în diverse grade următoarele: șarm personal de suprafață, manipulare și escrocherie (simpatici în aparență, dar foarte ostili și dominanți în fond), grandomanie, minciună patologică, incapacitatea de a avea remușcări, să le fie rușine sau să se simtă vinovați, emoții contrafăcute, irascibilitate din lucruri minore, dar insensibilitate pentru situații care marchează pe oricine altcineva. 

Se adaugă incapacitatea de a iubi cuplată cu nevoia constantă de stimulare (de unde cupiditatea, uneori promiscuitatea), lipsa de empatie, dispreț pentru suferința celorlalți, impulsivitatea necontrolată, posibil delincvență juvenilă, iresponsabilitate, lipsa unui plan de viață concret, versatilitate criminală.

Sociopatia este influenţată de mediu. Sociopatul se formează ca urmare a unei traume din copilărie, a unui abuz psihic sau a vieţii într-un mediu familial nociv. Sociopaţii sunt în general impulsivi şi haotici. Deşi au aceleaşi dificultăţi în a relaţiona cu alţii pe plan emoţional, se pot ataşa de o persoană sau un grup care aceleaşi interese. În mare parte au dificultăţi în a menţine un loc de muncă sau a întemeia o familie. Când sociopatul acţionează o face în interes propriu şi o face impulsiv. Nu-şi planifică atent acţiunile şi nu are un plan de backup în cazul activităţilor cu iz ilegal. Sunt mai agitaţi, neliniştiţi, haotici, izbucnind în explozii de furie uneori. Riscă mult şi fără să se gândească la siguranţa proprie. Sociopații au tendința de a minți foarte mult! Problema este că oricât de nebunești ar suna poveștile lor, îi vei crede, pentru că reușesc să te convingă de faptul că spun adevărul. Încearcă să îți păstrezi întotdeauna rațiunea și să gândești la rece dacă ce spune el chiar ar avea cum să se întâmple.

Sociopatul este foarte furios

Toată lumea se mai enervează, dar furia unui sociopat este mult mai intensă decât a unei persoane normale. Uneori poate deveni chiar violent, așa că atunci când crezi că ai de-a face cu o astfel de persoană, nu o provoca. Fii de acord cu ea și încearcă să te retragi undeva în siguranță.

Sociopatul menține contactul vizual pentru mult timp

O persoană sociopată nu se gândește niciodată la cum se simt ceilalți din cauza acțiunilor sale. Din această cauză, nu are nicio problemă să se uite fix la tine pentru o perioadă îndelungată. La început te poți gândi că ar putea avea foarte multă încredere de sine, însă astfel de gesturi sunt supărătoare, iar o persoană fără o astfel de tulburare nu le-ar face.

Sociopatul este încrezător și carismatic

Sociopatul este dat de gol în primul rând de comportamentul său. Este foarte încrezător în forțele sale și are carismă, așa că oamenii îl plac cu ușurință. În plus, are un limbaj poetic și pare foarte inteligent. De cele mai multe chiar are o inteligență peste medie, însă nu o folosește întotdeauna în scopuri bune.

Nu se simte niciodată vinovat

Sociopatul nu își cere scuze decât în cazuri rare. Pentru că suferă de tulburare de personalitate antisocială, îi este foarte greu să își dea seamă când îi rănește pe ceilalți. Chiar dacă îi spui că te-ai supărat, nu te va înțelege și nici nu îi va păsa.

Manipulează

O astfel de persoană are o putere de manipulare foarte mare. Vei face ce vrea ea fără să îți dai seama, așa că fii foarte atent.

Sociopatul caută pericolul

Sociopații nu se sperie nici în cele mai periculoase situații, ba chiar se vor bucura de astfel de momente. De cele mai multe ori, ajung să abuzeze de alcool și droguri, deoarece vor să trăiască diferit.
Sociopaţii nu ştiu ce înseamnă ruşinea, nu se simt niciodată vinovaţi de nimic şi nici nu au avut vreodată remuşcări. Creierul lor a blocat efectiv procesarea unor astfel de sentimente. Asta le permite să trădeze oamenii din jurul lor, să-i ameninţe sau să le facă rău fără să stea pe gânduri. Îşi văd numai propriul interes, chiar dacă asta înseamnă să se folosească de ceilalţi.

Sociopaţii caută să-i domine pe ceilalţi şi să câştige în orice circumsanţă, cu orice preţ. Urăsc ideea de a pierde într-o confruntare, îşi apără cu tărie minciunile pe care le ţes cu mare iscusinţă chiar dacă la prima vedere par absurde.

Inventează poveşti extraordinare despre viaţa lor care trebuie să pară a fi cea mai cea. Exagerează orice întâmplare până la ridicol.

Sunt persoane destul de inteligente, uneori peste medie. Cu toate acestea, îşi folosesc capacităţile intelectuale pentru a-i nimici pe ceilalţi şi nu în vreo manieră constructivă. IQ-ul lor este cel care îi transformă în adevărate pericole pentru ceilalţi. Iată de ce o bună parte dintre criminalii în serie au reuşit să scape de mâna legii - erau sociopaţi cu o inteligenţă peste medie.

Nu sunt capabili să iubească, se dăruiesc în totalitate propriei persoane. Pot să simuleze însă trăiri precum iubirea, compasiunea, pentru a obţine ce vor, însă nu le simt în acelaşi mod în care o fac oamenii obişnuiţi.

Sociopaţii nu îşi cer niciodată iertare pentru că, în opinia lor, nu greşesc niciodată. Ei oricum nu ştiu ce înseamnă sentimentul de vină. Chiar dacă li se aduc dovezi clare asupra faptului că au greşit, ei nu îşi vor cere iertare, ba mai mult, vor sări la atac.

Ei cred că deţin adevărul absolut. Te duc de nas cum vor, schimbă realitatea după bunul plac, te fac să crezi că cerul este roşu când el este, de fapt, albastru.

Gândirea Critică

Cum funcţionează

„Gândirea critică se utilizează în mod intenţionat. Este clară, raţională, logică şi independentă. Este vorba despre a practica un tip de comunicare conştientă şi de rezolvare a problemelor fără a fi subiectiv şi fără a avea o tendinţă egocentrică. Puteţi utiliza gândirea critică pentru orice fel de subiect, problemă sau situaţie pe care o alegeţi. Infografia privind gândirea critică a fost făcută pentru a uşura acest obiectiv”, se arată pe siteul fundaţiei. 

Infografia include şase categorii de întrebări: cine, ce, unde, când, de ce şi cum. Fiecare categorie are opt întrebări care au fost formulate astfel încât să fie aplicabile unei game largi de subiecte.

La categoria de întrebări „CINE” – întrebările sunt

Cine beneficiază de ?

Cine este afectat de?

Cine ia deciziile în legătură cu?

Cine este cel mai afectat în mod direct? 

Pe cine ai mai auzit discutând subiectul? 

Cine ar fi cea mai bună persoană de consultat în legătură cu asta?

Cine sunt personajele-cheie în asta?

Cine merită recunoaştearea pentru asta?

Categoria de întrebări „CE/CARE”

Care sunt punctele slabe/forte?

Care ar fi o altă perspectivă? 

Care este o altă alternativă? 

Care ar fi un contra-argument?

Care este cel mai bun/rău posibil scenariu?

Ce este mai cel mai important/cel mai puţin important?

Ce putem face pentru o schimbare pozitivă?

Ce ne blocează acţiunea?

Categoria de întrebări „UNDE”

Unde vedem asta în realitate?

Unde găsim concepte/situaţii similare?

Unde este cea mai mare nevoie de asta?

Unde în lume ar fi asta o problemă?

De unde putem obţine mai multe informaţii?

Unde găsim ajutor pentru asta?

Unde ne va duce ideea asta?

În ce zone se pot aduce îmbunătăţiri?

Categoria de întrebări „CÂND”

Când este situaţia acceptabilă/inacceptabilă?

Când ar aduce beneficii societăţii noastre?

Când ar cauza o problemă?

Când este cel mai bun moment pentru a acţiona?

Când vom şti dacă am reuşit? 

Când a făcut asta parte din Istoria noastră?

Când ne putem aştepta ca asta să se schimbe? 

Când ar trebui să cerem ajutor pentru asta?

Categoria de întrebări „DE CE?”

De ce este asta o problemă/o provocare? 

De ce este relevantă asta pentru mine/alţii? 

De ce este acesta cel mai bună/cea mai rea posibilă situaţie? 

De ce sunt oamenii influenţaţi de asta? 

De ce ar trebui oamenii să ştie despre asta? 

De ce a existat situaţia asta aşa de mult timp? 

De ce am permis să se întâmple asta?

De ce avem nevoie de asta astăzi?

Categoria de întrebări „CUM”

Cum este asta similară cu? 

Cum schimba asta radical situaţia?

Cum ştim adevărul despre asta? 

Cum vom aborda asta în siguranţă? 

Cum ne afectează pozitiv pe noi sau pe alţii?

Cum ne afectează negativ pe noi sau pe alţii? 

Cum vedem asta în viitor? 

Cum putem schimba asta pentru binele nostru.

 

La categoria de întrebări „CINE” – întrebările sunt

Cine beneficiază de ?

Cine este afectat de?

Cine ia deciziile în legătură cu?

Cine este cel mai afectat în mod direct? 

Pe cine ai mai auzit discutând subiectul? 

Cine ar fi cea mai bună persoană de consultat în legătură cu asta?

Cine sunt personajele-cheie în asta?

Cine merită recunoaştearea pentru asta?

Categoria de întrebări „CE/CARE”

Care sunt punctele slabe/forte?

Care ar fi o altă perspectivă? 

Care este o altă alternativă? 

Care ar fi un contra-argument?

Care este cel mai bun/rău posibil scenariu?

Ce este mai cel mai important/cel mai puţin important?

Ce putem face pentru o schimbare pozitivă?

Ce ne blocează acţiunea?

Categoria de întrebări „UNDE”

Unde vedem asta în realitate?

Unde găsim concepte/situaţii similare?

Unde este cea mai mare nevoie de asta?

Unde în lume ar fi asta o problemă?

De unde putem obţine mai multe informaţii?

Unde găsim ajutor pentru asta?

Unde ne va duce ideea asta?

În ce zone se pot aduce îmbunătăţiri?

Categoria de întrebări „CÂND”

Când este situaţia acceptabilă/inacceptabilă?

Când ar aduce beneficii societăţii noastre?

Când ar cauza o problemă?

Când este cel mai bun moment pentru a acţiona?

Când vom şti dacă am reuşit? 

Când a făcut asta parte din Istoria noastră?

Când ne putem aştepta ca asta să se schimbe? 

Când ar trebui să cerem ajutor pentru asta?

Categoria de întrebări „DE CE?”

De ce este asta o problemă/o provocare? 

De ce este relevantă asta pentru mine/alţii? 

De ce este acesta cel mai bună/cea mai rea posibilă situaţie? 

De ce sunt oamenii influenţaţi de asta? 

De ce ar trebui oamenii să ştie despre asta? 

De ce a existat situaţia asta aşa de mult timp? 

De ce am permis să se întâmple asta?

De ce avem nevoie de asta astăzi?

Categoria de întrebări „CUM”

Cum este asta similară cu? 

Cum schimba asta radical situaţia?

Cum ştim adevărul despre asta? 

Cum vom aborda asta în siguranţă? 

Cum ne afectează pozitiv pe noi sau pe alţii?

Cum ne afectează negativ pe noi sau pe alţii? 

Cum vedem asta în viitor? 

Cum putem schimba asta pentru binele nostru.

 

Trăsături psihopatice/trăsături de conducere

Trăsături psihopatice:            Şarm superficial             Grandomania           Manipulare           Escroc           Inventare de poveşti încâlcite             Impulsivitate           Căutare de senzaţii tari            Sărăcie emoţională

Trăsături de conducere          Carismatic          Încredere în sine         Influent         Persuasiv          Gândire vizionară          Abilitatea de a-şi asuma riscuri         Orientat spre acţiune         Abilitatea de a lua decizii dificile

Cum începe manipularea

Orice manipulare începe prin inducerea unei emoții.

Eşti manipulat și tu habar nu ai, tu crezi că ești liber. Tu crezi că așa ai vrut tu, de fapt. Ți-au fost create emoțiile, și după aceea emoțiile și-au făcut jocul.

Emoțiile predispun spre acțiuni. Asta este și una dintre caracteristicile fundamentale ale oricărei emoții: predispune la acțiuni.

Procesările emoționale sunt mult mai rapide și predispun spre acțiuni mult mai rapid decât procesările cognitive, decât analizele logice. Procesările reflexive îndeamnă la mai multe procesări reflexive.

Frica vinde foarte bine. Produci ceva în legătură cu care creezi frici și după aceea se consumă tot ce dai tu pentru ca să se protejeze oamenii de frica aceea.

Când emoția e intensă, rațiunea este sluga ei. Rațiunea este puternică atunci când emoția este scăzută.

Și emoția spune rațiunii: Ia produ niște argumente cum că e justificată decizia pe care am luat-o. Și rațiunea produce! Câte? Câte vrei tu!

David Hume spune, în secolul al XVII-lea, un lucru foarte clar: rațiunea este sluga emoțiilor. Deci, din punct de vedere al acțiunilor care trebuie făcute, are perfectă dreptate. Emoțiile sunt mult mai hotărâtoare în a produce acțiuni decât reflecția.

Da, asta înseamnă că adevărul nu mai e atât de important cum era înainte, ci emoția e importantă. Și faptele nu mai sunt așa cum sunt, ci mai degrabă alternative.

”Nici prin cap să nu-ţi treacă să placi oamenilor…”

Să nu crezi tot ce auzi

Să nu faci tot ce poţi

Să nu spui tot ce ştii

Să nu dai tot ce ai.

Din Parintele Paisie De la Sihla, Editura: Bizantina, Bucureşti, 1999

O poveste

Intr-o şcoală de la marginea unui oraş, era un profesor foarte iubit de copii. Totdeauna, domnul profesor avea grijă de toţi elevii, încercând să-i înveţe cât mai multe. Dar, într-o zi, copiii au observat că unul dintre colegii lor fură şi l-au pârât imediat profesorului. Acesta, însă, nu l-a pedepsit pe făptaş. După câteva zile, hoţul a furat iar, dar a fost prins imediat. Nici de această dată, domnul profesor nu l-a pedepsit. Când acelaşi lucru s-a întâmplat şi a treia oară, câţiva băieţi s-au dus la profesor să se plângă şi i-au spus:
– Acest coleg al nostru fură mereu. Nu este bine ceea ce se întâmplă şi vă rugăm să-l daţi imediat afară din şcoală, altfel plecăm noi.
– N-am să-l dau afară. Dacă vreţi, puteţi pleca toţi ceilalţi, dar el rămâne.
– Domnule profesor, dar cum este posibil să renunţaţi atât de uşor la noi toţi, care v-am ascultat mereu?
Privindu-i cu blândeţe, profesorul le-a explicat elevilor săi, atât de miraţi de această neaşteptată situaţie:
– Voi ştiţi, deja, ce e bine şi ce e rău. Dacă aţi pleca în lume, cu siguranţă că aţi şti cum să vă purtaţi, nici nu mă îndoiesc! Dacă, însă, el ar pleca de aici, dintre noi, ce ar face? Asta de ce nu v-aţi întrebat? De ce v-aţi gândit doar la voi? Credeţi că dacă o să-l dau afară, va fi mai bun? Dacă aici, între noi, el nu ştie cum e bine să te porţi, ce va face el în lume? Aşa că, indiferent dacă voi rămâneţi sau plecaţi, el va sta în continuare aici, iar eu voi avea grijă să se schimbe şi să devină un om bun. Iar atunci când va dori şi el acest lucru, cu siguranţă că dintr-un hoţ ocolit de colegi, va deveni un copil apreciat şi iubit de toţi cei din jurul său.
Când a aflat despre cele petrecute, impresionat de bunătatea profesorului său, băieţelul care până atunci furase şi le pricinuise atâtea necazuri celor din jurul său a promis că se lasă de furat. Şi s-a ţinut de cuvânt, fiindcă, aşa cum spusese şi domnul profesor, de data aceasta EL era cel care dorea din tot sufletul să fie mai bun.

Despre educatori

"Cel mai bun educator nu e cel care controlează, ci cel care eliberează. Nu e cel care arată greșelile, ci cel care le previne. Nu e cel care corectează comportamente, ci cel care îndeamnă la reflectare. Nu cel care observă doar ceea ce e accesibil ochilor, ci cel care vede invizibilul. Nu cel care renunță cu ușurință, ci cel care stimulează continuu un nou început. Un educator bun îmbrățișează atunci când toți resping; încurajează atunci când toți condamnă; aplaudă pe cei care n-au urcat niciodată pe podium; vibrează la curajul de a concura al celor rămași pe ultimele locuri. Nu caută propria strălucire, ci se face mic pentru a-i face mari pe fiii, pe elevii și pe colegii săi de serviciu.” Augusto Cury

De ce educaţia

"Când omul îl conduce pe om, apare tentația de a-l transforma pe aproapele tău într-un sclav." Whittaker Chambers

 Blândeţea, simplitatea şi nerăutatea nu sunt din fire, ci se câştigă prin stăruinţă şi osteneli (Sfântul Ioan Scăraru).


Viclenia este schimonosire a dreptăţii, minte înşelată, mincinoasă îndreptăţire de sine prin intenţiile cele bune, jurăminte vrednice de osândă, vorbe în doi peri, adânc de înşelăciune, deprindere de a minţi, părere de sine care s-a înrădăcinat din fire, duşmănie împotriva mărturisirii, îndărătnicie în părerile proprii, întristare făţarnică. (Sfântul Ioan Scăraru)