“Din cele mai îndepărtate timpuri, oamenii s-au străduit să-și antreneze și să-și controleze forțele lăuntrice ca să poată ajunge la serenitate, ca să-și poată conserva și apăra realizările. La ce ne servește să fim raționali la serviciu, dacă viața noastră personală este un șir de nenorociri provocate de sângele care ne clocotește în vene? Și, oricum, până când vom putea păstra cele două domenii separate? Putem ajunge să stăpânim orașe sau chiar un mare imperiu, dar, dacă nu ne controlăm pe noi înșine, totul este în zadar.
“Eforturile pe care trebuie să le depunem în continuare ne solicită mai puțin partea cerebrală, concentrându-se mai mult pe cea spirituală. Este ceva ce ține de inimă și de suflet, nu de minte. Pentru că sufletul nostru este cheia fericirii (sau a nefericirii) noastre, a mulțumirii (sau a nemulțumirii), a cumpătării (sau a lăcomiei) și a liniștii (sau a perturbării).
Din acest motiv, cei care caută liniștea sufletească trebuie…
- Să-și dezvolte niște repere morale puternice.
- Să evite invidia, gelozia și dorințele dăunătoare.
- Să se împace cu amintirile dureroase din copilărie.
- Să cultive dragostea și prietenia în viața lor.
- Să-și pună credința și controlul în mâinile cuiva mai puternic decât ei.
- Să înțeleagă că nu va fi niciodată „destul“ și că dorința necontrolată de a avea întotdeauna mai mult duce de fiecare dată la pierzanie.
Sufletul nostru este sălașul fericirii și al nefericirii, al împăcării sau al deșertăciunii, și, în final, cel care stabilește cât de aproape ajungem de măreție.
Trebuie să avem grijă să fie mereu curat.”
Ryan Holiday
