O poveste

Intr-o şcoală de la marginea unui oraş, era un profesor foarte iubit de copii. Totdeauna, domnul profesor avea grijă de toţi elevii, încercând să-i înveţe cât mai multe. Dar, într-o zi, copiii au observat că unul dintre colegii lor fură şi l-au pârât imediat profesorului. Acesta, însă, nu l-a pedepsit pe făptaş. După câteva zile, hoţul a furat iar, dar a fost prins imediat. Nici de această dată, domnul profesor nu l-a pedepsit. Când acelaşi lucru s-a întâmplat şi a treia oară, câţiva băieţi s-au dus la profesor să se plângă şi i-au spus:
– Acest coleg al nostru fură mereu. Nu este bine ceea ce se întâmplă şi vă rugăm să-l daţi imediat afară din şcoală, altfel plecăm noi.
– N-am să-l dau afară. Dacă vreţi, puteţi pleca toţi ceilalţi, dar el rămâne.
– Domnule profesor, dar cum este posibil să renunţaţi atât de uşor la noi toţi, care v-am ascultat mereu?
Privindu-i cu blândeţe, profesorul le-a explicat elevilor săi, atât de miraţi de această neaşteptată situaţie:
– Voi ştiţi, deja, ce e bine şi ce e rău. Dacă aţi pleca în lume, cu siguranţă că aţi şti cum să vă purtaţi, nici nu mă îndoiesc! Dacă, însă, el ar pleca de aici, dintre noi, ce ar face? Asta de ce nu v-aţi întrebat? De ce v-aţi gândit doar la voi? Credeţi că dacă o să-l dau afară, va fi mai bun? Dacă aici, între noi, el nu ştie cum e bine să te porţi, ce va face el în lume? Aşa că, indiferent dacă voi rămâneţi sau plecaţi, el va sta în continuare aici, iar eu voi avea grijă să se schimbe şi să devină un om bun. Iar atunci când va dori şi el acest lucru, cu siguranţă că dintr-un hoţ ocolit de colegi, va deveni un copil apreciat şi iubit de toţi cei din jurul său.
Când a aflat despre cele petrecute, impresionat de bunătatea profesorului său, băieţelul care până atunci furase şi le pricinuise atâtea necazuri celor din jurul său a promis că se lasă de furat. Şi s-a ţinut de cuvânt, fiindcă, aşa cum spusese şi domnul profesor, de data aceasta EL era cel care dorea din tot sufletul să fie mai bun.

Despre educatori

"Cel mai bun educator nu e cel care controlează, ci cel care eliberează. Nu e cel care arată greșelile, ci cel care le previne. Nu e cel care corectează comportamente, ci cel care îndeamnă la reflectare. Nu cel care observă doar ceea ce e accesibil ochilor, ci cel care vede invizibilul. Nu cel care renunță cu ușurință, ci cel care stimulează continuu un nou început. Un educator bun îmbrățișează atunci când toți resping; încurajează atunci când toți condamnă; aplaudă pe cei care n-au urcat niciodată pe podium; vibrează la curajul de a concura al celor rămași pe ultimele locuri. Nu caută propria strălucire, ci se face mic pentru a-i face mari pe fiii, pe elevii și pe colegii săi de serviciu.” Augusto Cury

De ce educaţia

"Când omul îl conduce pe om, apare tentația de a-l transforma pe aproapele tău într-un sclav." Whittaker Chambers

 Blândeţea, simplitatea şi nerăutatea nu sunt din fire, ci se câştigă prin stăruinţă şi osteneli (Sfântul Ioan Scăraru).


Viclenia este schimonosire a dreptăţii, minte înşelată, mincinoasă îndreptăţire de sine prin intenţiile cele bune, jurăminte vrednice de osândă, vorbe în doi peri, adânc de înşelăciune, deprindere de a minţi, părere de sine care s-a înrădăcinat din fire, duşmănie împotriva mărturisirii, îndărătnicie în părerile proprii, întristare făţarnică. (Sfântul Ioan Scăraru)